Toamna

Început de toamnă

Ca pe-o eșarfă de mătase Toamna

își poartă soarele călduț la gât,

prin frunze vântul sună clopoței.

Pe-aleea unui parc uscat

îmi caut banca de iubire de-astă vară,

iar sărutările pe care mi le-ai dat

aprind în mine razele fierbinți de soare.

De dimineață am găsit în geantă

câteva fire fine de nisip:

o amintire-a unui răsărit la mare.

Mijloc de toamnă

Pe scări de frunze uscate

se urcă vântul prin copacii goi,

tot fluierând a pagubă deșartă.

Din când în când o pasăre zburlită

se odihnește-un pic pe creanga rece,

visând la frunze verzi de vară trecătoare.

Mi-e sufletul un cuib pustiu

din care soarele-a căzut

neputincios ca un pui de rândunică.

Sfârșit de toamnă

Un fulg, o picătură,

tot cad pe rând din cerul încruntat

ce astăzi este foarte indecis.

Să pună haină străvezie pe pământ?

Sau cu cojocul alb, de lână să-l îmbrace?